CLXXXIV

În care nu trebuie să uiţi să ţii minte ce uită frunzele.

3 gânduri despre „CLXXXIV

  1. Asa-i Dane, da’ nu ti s-a intimplat si tie ca cineva sa aiba pretentia, musai sa nu cumva sa uiti ce lui nici macar nu i-a trecut prin cap? 😉 Asa si cu frunzele astea si cu of-ul lor.
    Cele bune!

    Apreciază

  2. Mie-mi pare mult mai reconfortant să îți impui să uiți să ții minte ceea ce uită frunzele. Că si noi tot un soi de frunze suntem și, în pisici, atâta realism asumat doare ca naiba uneori.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.