CCXXXVII

În care cortegiului îi urmează risipirea norului de cuvinte.

3 gânduri despre „CCXXXVII

  1. cortegiul… risipirea norului de cuvinte…
    Ce bine ar fi dacă norul de cuvinte grinduite nu ar lăsa răni adânci pe sufletul celui care este lovit! Să se risipească şi să lase loc cerului senin ! Sau să vină nor de cuvinte în stropi mari să spele toate relele şi toate visele urâte….

    Apreciază

  2. Si unele cuvinte (unii nori) ,chiar intuneca orizontul,cazand greoi,cu raceala.Evident,e cazul norului de praf.Noroc de faptul ca exista feluri si feluri de nori si unii se pot transforma si in stropi de apa calduroasa.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.