CCXLIII

În care genunchii-s la gură şi măseaua de minte-a românului, cea de pe urmă.

5 gânduri despre „CCXLIII

  1. Pare ca ai imortalizat in gandul tau o statuie.Intr-o pozitie nefireasca si doborata de o greutate. Asa se explica de ce nu are reactii ,dar,sper,sa aibe macar ganduri.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.