CDLXV

În care toate-s doruri noi și vechi sunt toate.

2 gânduri despre „CDLXV

  1. ..suntem, cum spune poetul, doar niște insulițe pe oceanul vieții; între noi se află apa mărilor, ea ne definește, ea ne adună și tot ea ne împrăștie…noi, cu dorul depărtării…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.