CDLXXXIII

În care-ntreb uitarea de iertare.

2 gânduri despre „CDLXXXIII

    1. Nici una şi nici alta nu mai sunt atît de omeneşti pe cît ar trebui să fie (sau erau odată)! de aici si lipsa lor de armonie sau de… utilitate astazi!… Toate cele bune, Ana! 🙂

      Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.