Ce toamnă!

Niciodată toamna nu fu mai toamnă, parcă să ne sature de pămîntul putred, de jilava frunză, să ne-nvețe cu frica de umbră, cu neviața. Ce soare, ce păsări buimace ne moțăie pe umeri, ce tei ni se reazemă de aer în cădere. Nicicînd un dor mai lent de vară, o mai lungă desfrunzire, ca șiContinuă lectura „Ce toamnă!”