Așa să vă fie de bine!

Un an nou. Mă încăpățînez să-l contrazic pe bătrînul Mark Twain care-l vedea drept „un eveniment anual nevinovat, fără nici un folos vădit pentru nimeni, cu excepţia de a fi un motiv pentru chefuri promiscue, apelative prieteneşti şi făgăduieli gratuite” și mulțumind pentru anul care a trecut, cum mă învață Sfîntul Ioan Gură de Aur, privesc spre 2019, cel nou ce vine, ca spre unul cu mai dragă inimă și mai bun cuvînt și mai liniștită înțelegere și bine asupra celor din preajmă și a nevoilor lor, cu mai mult folos pentru noi asupra timpului nostru și fără… „cut, copy și paste” asupra neîmplinirilor, rușinilor sau grijilor noastre.   🙂
Așa să vă fie de bine! Un an nou mai bun!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Resursa de zbor a oamenilor…

Se spune, cu frumoase vorbe, despre avioane, că atunci cînd încep să scîrțîie, obosite și uzate, chiar dacă nu tocmai bătrîne în ani,  și-au „epuizat resursa de zbor” și știm ce se va întîmpla cu ele, nu mai pot fi luate de bune… Unele, „privilegiate” de mai puțina rugină, mai norocoase deci, pot ajunge la un muzeu sau, ca obiecte pensionate de studiu, la o grădiniță cu copii curioși, dar cele mai multe sfîrșesc, dezmembrate, într-un cimitir rece al avioanelor. Toate însă vor fi fost repede și indiferent de cheltuiala mare, înlocuite, cu mîna unor ingineri pricepuți, cu aeronavele noi, lucioase, puternice și proaspete care așteptau docile în curtea fabricii de avioane. Fără resentimente, fără… sentimente, fără metafore, fiindcă fierul nu le are. Dar ce am putea spune azi despre soarta oamenilor care și-au epuizat resursa… de zbor?

Servus, Blogolume
Toate cele bune!

O lume normală

O să o vină o vreme cînd
vei zice în jur
că ai trăit într-o lume normală
și nimeni nu va pricepe ce vrei
să spui,
cînd o să le arăți
gutuia din geam,
hîrtia scrisă cu cerneală,
cînd o să le spui de o
boala nesofisticată,
de o zăpadă înaltă cît casa,
de o pîine caldă cît luna,
de o moarte insesizabilă,
ca un zîmbet,
de îmbrățișarea unui gînd
de cîmp verde,
cînd o să le arăți pe ceas
ce lungă era ziua
și cît de cuprinzătoare era o noapte.
O să vină vremea
cînd nu vor înțelege
că ai trăit într-o lume normală
și te vor privi ciudat.