Hai să mai şi trăim, zic! Aşchii

Hai să ne vedem de viaţă, zic!… Prea ne-am suspendat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, de aţele intereselor altora. Prea ne-am rupt în paişpe, aşchii, aşchii… Prea ne-am lăsat captivi în ură de au ajuns pînă şi copiii să nu-şi mai vorbească şi să nu se mai joace-n faţa blocului… Să respirăm, să ne tragem sufletul, oricum e limpede că pînă-n toamnă războiul (şi nunta şi parastasul!) lor vor fi la fel de încrîncenate, pînă ce lucrurile vor intra în făgaşul lor „natural”, istoriceşte şi româneşte vorbind, potrivit… tradiţiilor. Ca să nu mai fim dezamăgiţi ar trebui mai înainte însă să nu ne mai lăsăm dezamăgiţi. O lecţie din trecut, pentru viitor, nu pentru acum…

Şi hai să ne vedem de viaţă, zic! E august deja şi trec pe lîngă noi pînă şi morţii! Să ne luăm munţii şi marea-n piept. Să ne scoatem poeziile şi muzicile de la naftalină. Să ne învăţăm copiii cu iarba. Să ne punem pălăriile de paie, să ne luăm cămăşile şi fustele înflorate şi să fluierăm pe-nserat pe Corso. Luaţi-vă şi spadele şi armurile şi lăncile că-i rost de cîte-un cavaleresc duel pe Cetate. Puneţi-vă clipa-ntr-o poză şi răspîndiţi-o-n lume să o ia la vale că-i vorba să se tot ducă. Spargeţi cîte-un pepene cu pumnu’, cît mai e. Luaţi-vă sania de iarbă, udaţi-o cu rouă şi daţi o tură prin copilărie. Luaţi-vă luna plină la subţioară să vă îngîne-un cîntec de leagăn. Concediaţi-vă codurile galbene, angajaţi-vă o paparudă şi demisionaţi din insomnie. Trageţi de funie zmeul de ploaie să ne ude tălpile. Apoi legaţi-l de cumpăna fîntînii voastre. Scoateţi butelca de vin din pivniţă şi puneţi-v-o pe frunte să vă aburească arşiţele. Vorbiţi-vă de sunteţi nevorbiţi! Plîngeţi de sunteţi neplînşi! Iubiţi-vă de sunteţi neiubiţi! Lăsaţi Roma veche să se trezească-n voi, aşa cum zicea îndestulatul cu cuvinte Fănuş! Cu cuvintele fără şir ale lui Sorescu! Şi mai puneţi naibii şi cîte-o virgulă-ntre subiect şi predicat! 😉

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

August. Şi oile noastre

„Da’ al treilea unde-i?!”. „Ce dom’le?” „Genunchiu’! Al treilea, unde-i?!. Hă, hă, hă!”. Ce naiba să fi răspuns? Am înţeles că utilizatorii de Internet Explorer ar fi mai tîmpiţei decît cei de Chrome, Mozilla sau Safari. Bun, aşa că mă consolez… iluzoriu cu chestia asta, chit că nu mă aşteptam ca IQ-ul să ajungă să ne fie măsurat deja în… browsere sau page-rank!
Dar aşa, evident, „iezista o explicatie” la orice! 🙂 O explicatzie există şi la mântuirea neamului, reală şi virtuală, şi implicit, curând, a electoratului şi la tărăşenia cu cei cinci lei puşi la loc în lefurile bugetarilor, şi la buricul pămîntului – Deta, şi la Bercea Mondialu’ şi la tristeţile provinciale şi la ipocrizia ştabilor pe spatele sclavilor şi la nunţile beizadelelor şi la Breivik şi la crizele de… imagine şi la faptul că un vremelnic se crede tătucul rumânilor şi, în sfîrşit, iezistă o explicaţie pînă şi la schimbătorul de viteze neuronal!
În hăhăiala generală mă declar… fatalmente depăşit de evenimente şi renunţ la gîndul lecţiilor de… canto şi bune maniere! 😉 Ar fi fost bani aruncaţi pe fereastră! „Piaţa” şi „viaţa” cer altceva! E august, mai e o lună din… „lunga” noastră (cât o autostradă neterminată!) vară fierbinte şi ne-om apuca şi de lucruri serioase, dacă nu cumva ne-om întoarce la… oile noastre! 🙂

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

P.S. – Muzichia n-are, comme d’habitude, nicio legătură cu toate astea! 😉

Sîmbătă de august fardată în toamnă

În martie a murit Petre Stoica. Am băgat şi nu… am băgat de seamă atunci…  Era un început de primăvară pe care nici nu îl mai ţin minte…  Au trecut deja cinci luni şi mai bine de la moartea unui mare poet. Un poet din stirpea înstelată şi romantică a „şaizeciştilor”. Un romantic al cotidianului de felul acestei zile abulice de sîmbătă de august fardată în toamnă şi ploaie. Fardată, doar, mai sper… Vară la sfîrşit. Ca o muzichie de pian. Spuneam că a venit toamna. Aşa a şi rămas. Nimic nu se va mai schimba de acum. Amintirile vor fi şi mai palide. Va fi fost un început de toamnă pe care nu îl voi mai ţine minte, la iarnă…

Petre Stoica

Micul dejun

Deschid radioul
ceainicul clocoteşte furibund
un om a fost executat de ce şi unde?
cum să aud dacă apa
invadează încăperea cu urlete?
un dictator obez a murit of a murit
înecîndu-se cu sîmburi de mere
aş plînge dar veselia copiilor
care se joacă pe balconul învecinat
mă înveseleşte şi pe mine
în sfîrşit
crainicul anunţă starea vremii
plouă pretutindeni în lume
numai în casa mea e soare
statuile se golesc de misterul verii
trenurile deraiază
se apropie toamna
răsucesc butonul radioului
ceaiul îmi frige buzele limba
în timp ce sub unghii
creşte spinul trandafirului dulceaţa
dimineţii

(1985)