Ușor de zis… Ș.a.m.d.

Pe o piramidă a simțămintelor, unde ați pune disprețul, mila, sila, ura și cireașa de pe tort, umilitoarea indiferență? Dacă în zilele de… zi cu zi, ați avea a le purta pe toate, deschizînd în fiecare dimineață același șifonier comun, cum le-ați îmbrăca, cum și cît le-ați putea duce? Ah da, parabolele marilor și bătrînilor înțelepți ne-ar învăța să înghițim și să întoarcem și celălalt obraz, iar dacă plămada de stări mai sus amintite și-ar avea în drojdie și prostia ne-ar zice să o tratăm cu zîmbete, cu o superioară compasiune și acceptare, ba chiar și cu dragoste. Dar, nu-i așa?, nu suntem de piatră și nervii ni-s arșice și…
Și dacă, mai mult, vom constata că tot acest cocktail nu vine doar din vecinătățile consimțite ci, el este ȘI produsul nostru sangvin chiar față de noi înșine?! Ei da, veți spune, atunci avem… încă o mică problemă. Și dacă paharul ăsta de ioni pozitivi dă într-o zi pe afară, ce ne învață magii calmului și bunăstării interioare – din… propriile lor experiențe, pesemne, fiindcă, nu-i așa, în fiecare zi suntem dresați să rămînem pozitivi? Păi nu ne învață nimic. Și atunci?
Teoria, ca teoria, însă despre practică e vorba și despre dramele disimulate în cuvinte, iar atunci, cred, dacă nu vrei să mori otrăvit ca un șarpe tîmpit, de propria-ți otravă, aș zice că ar mai fi timp să îți cauți… pașii dincolo de acele uși. În ce fel și încotro? „Băi, chiar nu știu, n-aș vrea să fiu în locul tău dar, zău, mai contează?”
Așa-i tot spun amicului meu bolnav de frică și de lașitate, începînd mereu, invariabil, cu: „Așa cum ți-am mai zis…”

Servus, Blogolume.
Toate cele bune!

Arta, precum icrele negre

Sigur nu aş fi scris, în această seară, despre un artist, despre un muzician, dacă nu aş fi primit azi pe e-mail un comunicat de presă, despre care am bănuit că nu va prea fi luat în seamă, Semnat: Florin Chilian, muzician. Poate aş fi scris şi eu despre ex-ministrul poliţiştilor, Oprea, şi despre PSD, despre jugul FMI, despre Dacia, despre Peseiro, despre băile Udrei, despre Florin Piersic şi securitatea sau despre… altceva. Dar am citit de cîteva ori acel comunicat, cum l-am ascultat de atîtea mult mai multe ori pe Florin Chilian. Şi am încercat chiar un joc, să citesc rîndurile alea pe muzica lui Chilian, şi nu a mers, nu am înţeles nimic… Chiar dacă…

Citez : „Nu de milă au nevoie artiştii români ci de respectarea drepturilor lor, drepturi ce le sunt furate de ani de zile de o clică ce controlează organismele de colectare şi gestiune a drepturilor de autor, precum şi a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi…” Asta la un moment cînd se tot face vorbire despre artişti şi banii lor, e foarte adevărat. Ştiu că războiul lui Chilian cu Ministerul Culturii e vechi, că a pornit de la nişte drepturi de autor şi că lucrurile s-au inflamat. Nu îmi pot da seamă dacă în speţa lui sau speţele lui are sau nu dreptate, însă pot să remarc haiducia pe care şi-o asumă pentru drepturile artiştilor. Probabil că şi în cultură hoţiile sunt mari. De ce m-aş îndoi? Probabil sunt foarte mari, fiindcă spre cultură, ca hoţie nu prea îi trece nimănui să privească. Probabil în peisajul ăsta deloc pastelat era nevoie de vocea unui artist justiţiar precum Chilian. Chiar dacă…

Dar, de fapt, ce vreau să spun? Că îmi displace acest fel de artă, acest fel de a o judeca. Îmi place Chilian, dar nu aşa. Am mai scris despre el, aici, altfel. Nu mă interesează cîte sute de mii de euro cîştigă sau pierde. Consider că artiştii trebuie să cîştige foarte mulţi bani. Consider că o poezie sau un cîntec ar trebui vîndute şi cumpărate cu milioane, în parte, la bucată, mult mai mult decît borcănaşul cu grame de icre negre, de exemplu. Dar nu le văd bine  făcînd obiectul unor cauze, unor instanţe, unor procese, în sălile în care se judecă vieţaşii. Îi dau dreptate lui Chilian, subiectiv-confuz fiind… În esenţă lucrurile sunt aşa cum zice el. Chiar dacă…

Mi-e teamă că în această ecuaţie muzica lui sună ciudat şi începe să nu-mi mai placă. De ce nu-şi lasă avocaţii să-şi facă treaba în numele lui? De ce nu mă lasă să-l ascult în voie fără să-mi mai aduc aminte şi că ar fi fost cercetat pentru ultraj sau că ar fi fost trimis în judecată pentru că ar fi condus beat şi ar fi făcut zob o maşină?… Chiar dacă…

P.S. : So why

Să te feresc de visurile tale…
Să te ascund de clipa care moare…
Nici n-am să-ncerc
Puterea asta trebuie s-o ai tu!
E pentru tine!..

Să te feresc de ochii din oglindă
Lumina lor pe tâmpla ani să-mi ningă…
Nici n-am sa-ncerc
Puterea asta trebuie s-o ai tu
E pentru tine…

Trebuie s-o ai…
s-o ai tu…
E pentru tine…
Trebuie s-o dai
S-o dai tu…

Să-ţi desluşesc mirajul împlinirii,
Să te ascund de focul amintirii…
Nici n-am să-ncerc
Puterea asta trebuie s-o ai tu!
E pentru tine!

Să pot păşi pe paşii umbrei tale
Să mă zidesc în colţul gurii tale
Nici n-am să-ncerc…
Puterea asta trebuie s-o ai tu!
E pentru tine…
Trebuie s-o ai.. trebuie s-o ai…
s-o ai tu…

Semnat: Florin Chilian, muzician.