Unghiuri înalte de Braşov. Ameţitoare!

Mulţi sunt cei ce nu au reuşit să atingă înălţimea turnului Bisericii Negre, zilele trecute. Cum am mai spus, a fost puhoi de lume de Ziua Clopotului… Ca să urci cele peste o sută de trepte strîmte şi abrupte, în piatră, prin trupul bisericii îţi trebuia răbdarea a trei-patru ore, dar şi suflu şi pastile împotriva clustrofobiei. Efortul a meritat însă. Pentru că, odată ajunşi sus, mîngîiaţi de dangătul atît de viului clopot, temerarii au avut ce vedea. Dinspre ascuţimile şi buzele ameţitoarei corăbii negre, toate unghiurile burgului apar inedite. Ameţitoare perspective şi ultimile zăpezi de martie 27 ale Braşovului, la un loc.
Te aştepţi, parcă, să apară acolo, printr-un ungher, Quasimodo, cocoşatul din Notre Dame, venit în schimb de experienţă :)… Nu mulţi au avut privilegiul să surprindă asemenea imagini, de 150 de ani încoace (mulţumesc Liliana că mi le-ai transmis!). Poate de aceea, că se întîmplă aşa de rar asta, totul e special… Însă ocazia se va mai ivi şi zilele viitoare, chiar vineri, din cîte am auzit…
Eminescu avea 9 ani, cînd clopotul ăsta era suit în turn, îmi spunea Pescăruşul Argintiu… Mă gîndesc: cum o fi văzut Eminescu turnul, cum o fi ascultat clopotul? Ne uneşte oare, dincolo de timp, ceva din acea privire şi din acea ascultare?…

Foto: Horia Morariu