Carul de stele al altora

osînda fiecărei zile, condamnarea clipelor
la biciul tot mai scurt al minutelor,
tot mai șfichiuitor? la ce bun
să-ți faci din fiecare noapte așteptare
a execuției, amînată de meșterul călău cu încă o zi,
cu încă o zi de ore tot mai scurte?
știi…
bagajul c-o aripă e ușor,
strada-ți are încă scurtăturile copilăriei,
izvorul de gheață e o bună alunecare spre tunel,
chit că-i rece acum.
doar n-ai fi preferat arșița
fetidă și lumina suficient de lungă
și frica transpirată, nesfîrșită,
ca să te găsească
și să te înjuge iar
la carul de stele al altora?

Sevrajul după… Facebook

Odată ce ai intrat aici e greu să te ţii departe sau să te dai mort în păuşoi! De bună seamă curiozităţii omeneşti i s-a găsit leacul, iar patologiilor ce ţin de dependenţă li s-a adăugat un nou şi consistent capitol. Vorba „nu eşti pe facebook, nu exişti” este deja fumată şi fenomenul, la români, se întinde mai ceva ca gripa spaniolă. La fel de ieftin precum cîteva pachete de ţigări şi nişte cafele, cu care se şi întreţine de altfel, facebook-ul este la fel de darnic cu toată lumea, de la moguli la piţipoance, deputaţi şi generali în retragere, pînă la poeţi, savanţi, anestezişti şi cerşetori. Într-o dimineaţă un mucalit a lansat chemarea ca toţi cei ce se aflau în „câmpul muncii” (mai ales cei „de la stat”, nu’ş de ce!) cu FB-ul deschis să-i dea un „like”. La „recensămînt” au răspuns, în ciuda tuturor directorilor din ţară, cîtă frunză, cîtă iarbă, dovadă că „legătura” este sigură, indestructibilă. Că lucrurile stau la fel şi la întoarcerea acasă, în „câmpul casnic”, nu mă-ndoiesc. Gospodinele îşi uită de cratiţe şi farfurii, de temele copiilor, iar gospodinii de… atelierele din beci, de piaţă şi bătutul covoarelor pentru a plonja în babilonia virtuală revărsată în toată splendoarea din injectomatul cu Internet. Cele vreo 16 ore de trezie ale fiecărei zile sunt astfel împărţite cu generozitate şi fără prejudecăţi între un pic de realitate şi restul… Facebook. Ne dovedim adaptabili…
Şi cum pofta vine mîncînd nu e de mirare că aici s-au adunat toate deliciile… virtuale ale pămîntului: ştiri proaspete (agenţiile de presă, ziarele serioase şi posturile tv e musai să se vîndă gratis aici), anticariate, recenzii, burse, bilete de avion, parfumuri, loto-prono şi, desigur şi porno, scoruri la pauză, muzici, vorbe de duh, reţete culinare, sfaturi de deochi, ghicitoare în palmă şi vrăjitoare, agenţii matrimoniale şi de escorte, oficii ale braţelor de muncă, prieteni vechi, blogheri flămînzi de trafic, case de piatră, popi, interpreţi, conspiraţii mondiale, fermieri sadea, guverne, revoluţii şi moţiuni, manifeste, diete, corporaţii, fotografi, ceaiuri, balerine şi actori, budoare deschise în toată splendoarea sau budoare interzise dar cu storurile… sfielnic întredeschise. Iar despre Dumnezeu, să nu mai vorbim, îngăduitor, amuzat de-aşa lucrare sau mustrător, aruncă şi el cîte o privire în grădina-i virtuală.
Ba peste acest peisaj, cum era şi normal, şi-au facă apariţia şi managerii… social-media sau de marketing fiindcă, nu-i aşa?, lucrurile dacă nu pot fi (şi nici nu trebuie) interzise e cazul să fie ţinute sub control în cel mai profitabil şi agreabil mod cu putinţă! Aşa se adună uşor la un loc, într-o încăpătoare Poiană a lui Iocan 2.0, cei peste 1.500.000 de halitori de Facebook, adica aproximativ 6,5% din populaţia ţărişoarei, cu identităţile mai mult sau mai puţin dezvelite de bună voie şi nesiliţi de nimeni… Şi loc mai e destul cât micile bârfe, filosofii, şuete, flirturi or amantlâcuri sunt încă gratuite, refugiu perfect împotriva chinurilor depresiunii sau ale depresiilor curate! „Fenomenul Facebook” este, sigur, deja temă de doctorate sofisticate, cu aplicaţii practice cu tot pentru destui, cum destui or fi cei care încă auzind despre „comedie” îşi scuipă-n sîn sau fac dispreţuitor gestul acela din mînă al superiorului străin de cele lumeşti.
Acum singura problemă de rezolvat mai rămîne, cred, cea a deconectărilor… involuntare. Adică ce mă fac, Miţo, dacă ajuns acasă constat că mi-a căzut netu’, curentu’, mi-au tăiat mobilu’ sau mi-a sechestrat copchilu’ laptopu’?! Că mă ia cu sevraj şi cămaşa realităţii mi-e prea strîmtă! Da’ să nu mă luaţi cu abureli de-alea cu plimbatu-n parc, ieşitu-la-o-bere, la o ploaie de stele, sau cu lectura plus muzică-n surdină! 🙂

Servus, Blogolume!
Andi se gîndeşte la prietenii vechi, îi caută în gînduri. Mă bucur că nu pe FB!;) Cuvinte-ncrucişate, fie şi orange, n-am găsit pe FB! Credeam că le-am văzut pe toate. Ce zici, pisică neagră? 😉 La Maria găsesc o profesoară… Nu, nu o profesoară oarecare ci o profesoară de… culoare! Şi nu, nu seamănă deloc cu o profesoară de Facebook! Sub bagheta… providenţială a Angelei un tip cu ochi albaştri, cam arogant, negociază cu un vistiernic pentru ceva sfanţi, pentru un implant sau aşa ceva… Pe FB găsea mai ieftin dar i s-o fi părut compromiţător! 😉 Deea are nişte întrebări… Să le fi lansat şi pe Facebook? Atunci să fi văzut asaltul Apărătorilor Patriei! 🙂 Caius pare să fi fost sursa unor frustrări de-ale lui Doru… Bine că nu exista FB-ul acum patruzeci de ani! 😉 Teo face mai departe trafic cu hituri şi recunoaşte doruri. Chestia asta nu i-ar fi iertată pe… Facebook! 😉 Kid are o veste bună, venită pe e-mail, nu pe FB! 🙂 Cella găseşte un fel de optimism. Al autiştilor… Ei ştiu şi de aceea nu intră pe FB! 😉 Culorile, poezia, muzichia… sunt întîmpinînd toamna la Mirela… Pe Facebook vin şi trec, toate anotimpurile odată, într-un minut… Mimi lasă-n urmă o peninsulă şi merge mai departe cu… sorbituri mici de apă plată cu lămîie… Pe Facebook totul se bea dintr-o înghiţitură, total nesănătos! 😉 Călin ştie cum devine paradisul accesibil. Şi nu pe FB ci la Simeria! Miriştea adună cerul la Dumitru. Cerul văzut prin Facebook e iremediabil, poză! Într-un basm lucrurile curg lin… pînă la castel, dacă ar fi să dau crezare celor spuse acolo, la Vania.  E de înţeles acum de ce nimeni nu duce poveştile pînă la capăt pe FB! 🙂 Daurel pune o întrebare la ordinea zilei…  Şi nu ştiu de ce linkurile lăsate acolo nu duc spre Facebook! 😉 Să plângi… Gândul, versul Rodicăi… Plînsul e cu putinţă, acolo, pe FB?… Onu îmi zice cum vine chestiunea cu fumul de tutun… Da, am mai spus eu că mă las… Poate ar cam fi cazul!… E-adevărat, pe Facebook tutunul nu dăunează sănătăţii, pericolul de inhalare e exclus!…

Toamnă frumoasă şi lungă, cu soare în toate, prieteni!

P.S. Din această vară cu sfîrşit de noiembrie ies iremediabil entuziasmat de Aznavour!… 😉

Baza Budila. Hohotul interior

Câţiva kilometri, din care vreo şase nenorociţi mai ales pentru pivoţi sau amortizoare (dar fac şi ei parte din… brand! 🙂 )… Din Budila (expresul de Budila al lui Muşina nu ştiu dacă mai circulă! 😉 ) la dreapta se face un drum spre Valea Morii şi acolo în fundu’ văii – la ceva minute de mers după pierderea oricărui semnal telefonic – într-una din vâlcelele de pe marginea pîrîului Brădet ne-am găsit ascunzătoarea. Sălbăticia curată de la marginea oraşului, de la marginea firului subţire de stres şi interminabile poliţe de plătit… 🙂 Departe de telefoane, e-mailuri, ştiri aiuritoare despre imbecili cu şezuturile dospind în fotolii moi (care, oricum mă lasă tot mai indiferent) departe de lume… Departe de toţi şi de toate este de dorit azi să îţi instalezi „baza” alături de cîţiva prieteni de nădejde. O zi şi o noapte în felul ăsta pot fi o reţetă nimerită pentru oricine s-ar plînge de plictis sau lipsa chefului de viaţă, ba chiar şi pentru cei diagnosticaţi cu alte probleme de supravieţuire… minore. Ba chiar, zic eu în cunoştinţă de cauză 😉 pentru cei în criză de identitate de factură existenţială sau… estetică.
Liniştea desăvîrşită amorsată un pic de corul greierilor şi al altor nenumărate insecte, limpezimea tăioasă şi rece a pîrîului (de care prin nescrisa lege a bazei e obligatoriu să te laşi acoperit din cap pînă-n picioare de măcar trei ori pe zi!), noaptea incredibil de curată spartă doar de mii de stele care par să-ţi cadă în spate, focul înalt de tabără şi zicerile lui tîrzii, pămîntul tare aplicat coastelor, coloanei, muşchilor, genunchilor, sternului, nevrozate, timp de o noapte întreagă,  şi apoi roua ierbii, ca un cearşeaf ud bandajîndu-ţi tălpile goale dimineaţa şi mirabilele descoperiri prin ochii şi îmbrăţişarea copilului… toate astea mie îmi dovedesc acum inutilitatea cuvintelor, ba chiar şi a gîndurilor!
Mi-am promis că voi căuta asemenea locuri dimpreună cu locuirea lor alături de ai mei şi de o seamă de prieteni veniţi, fără îndoială, doar cu poveştile lor, cât mai des cu putinţă.
Şi mă voi întoarce de acolo, la fel ca acum, zîmbind sau chiar cu un mare hohot de rîs interior. Pentru toţi şi toate!… 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.


Budila-Express
(fragmente)

Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înţeles
Au fost loviţi pe la spate şi înmormîntaţi în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Şi-şi plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.
(…)
Şi noi am curtat inaccesibile băştinaşe
Cu basmale roz şi mirosind a Transpirantz, şi noi
Am vorbit la nesfîrşit şi am ascultat la nesfîrşit, şi noi
Am consolta văduve triste şi neînţelese soţii, şi noi am mîncat
Pe colţul meselor roşii sandvişuri cu salam,
Cu pui pane, cu brînză, cu omletă, şi noi
Am violat Legea jucînd
Cărţi, bînd ţuică şi rom, şi noi am călcat în picioare
Principiul invizibil al demnităţii de sine.
(…)
Şi noi am visat în cîmpul cu iarbă, pînă ce
Vacile ne-au înghiţit, mestecat, defecat, şi noi
Am ascultat cimpoiul şi glasul castrat
Al lui Titir răsunînd pe scenele locale, şi noi
Ne-am întors vii şi teferi seară de seară
În Budila-Express.

Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!
Şi noi am ştiut, şi noi am iubit,
Şi noi am avut şi-am putut, am scris şi-am citit!
Budila-Express, garnitură cu bou-vagoane,
Garnitură dublată, uneori, garnitură bondoacă,
Iute şi verde-murdară printre grămezile de cartofi
Putrezind pe cîmpuri, pe lîngă peroanele
Pline de cioburi şi capace de bere,
Budila-Express ruginind nevăzut
Precum tinereţea, la încheieturi.
(…)
d) „OK” am zis
Şi am îmbătrînit.

(Alexandru Muşina, din „Antologia poeziei generaţiei ’80)

Servus, Blogolume!

Vă mulţumim, dragilor şi dragelor de… prieteni! :  Dan, Georgiana, Karla, Lia, Daurel, Ervin, Manole, Cella, Teo, Zamfir, Bogdan, Gina, Athe, Ion, Onu, Cornelius, Mircea, Ramona, Orry, Rodica, Lilick, Inu, Mirela, Mădălina, Oana, Forevergreen, Gabi, Anamaria
Şi ştiţi de ce: pentru cea mai frumoasă zi!