Ceva timp și nelalocul meu

Experimentez „cîteva” zile fără să fiu conectat. Fără rețele. Fără „socializare”. Să văd dacă așa și în felul ăsta aș avea și ceva timp „pentru”… Ceva timp să-mi amintesc. Ceva timp să văd rostul ploii și rostul pereților camerei mele. Ceva timp să întreb și să mi se răspundă și altfel decît „as soon asContinuă lectura „Ceva timp și nelalocul meu”

Tot un fel de van Gogh

n-am apucat să vă zic tocmai l-am văzut pe van Gogh ieşise pe câmpul galben (colţ cu strada albastră de după copaci) şi culegea frunze şi castane medicinale ma gîndesc că am fost ultimul care l-a zărit cum la fel de uşor pot fi ultimele mele vedenii de toamnă şi ultimul e-mail pe care mi-l scriu şi laContinuă lectura „Tot un fel de van Gogh”

Van Gogh roz

cînd peste copaci plouă ecvestru cînd linia lungă lungă de tramvai e atît de îngustă cînd poţi să treci prin ea un picior de girafă cînd cîntăreşti felia de măr cu arătătorul cînd săruţi pe ochi statuia fără sens măcar atunci muşcă urechea somnului visează galben cînd pînzele roz gravide-l visează pe van Gogh.

Toamnă à la russe

S-a înserat deja mai repede. Parcă ieri nu era aşa întuneric la ora asta… Printre nori, azi, a curs o lumină deja mai galbenă. Privind spre Tâmpa mă aşteptam să o văd deja vopsită în miere. Am anticipat toamna, oricum, mai demult 🙂 vorbind despre „starea de toamnă”… Adevărul e că poezia toamnei nu poateContinuă lectura „Toamnă à la russe”