Strada suficientă

Al doilea genunchi al lumii

poţi uita drumul,
poţi să n-ai răspuns la
„ce-i în mintea ta?”.
poţi să nici n-o ai,
să înşeli aparenţele,
oraşul să te creadă mintos…
poţi uita liniştit,
urmele rotulelor în zăpadă
o să-ţi arate drumul pînă acolo,
pînă-n capătul străzii suficiente,
unde doi jandarmi îşi răsucesc cîte-o ţigară.

Foto: Snowy Day, Warsaw, Poland (bluepueblo.tumblr.com)

 

6 gânduri despre &8222;Strada suficientă&8221;

  1. cuvintele de aici mi-au amintit instantaneu de un poem al lui Ilarie Voronca – Ulise:
    „acum strada te primeşte ca o cutie de poştă
    obişnuinţa e pe umerii tăi o cămaşă uzată
    strada e aici la picioarele tale precum câinele credincios
    aerul stă pe acoperişuri ca un preş
    tu eşti o scrisoare în strada cutie de poştă
    destinul tău e acolo distribuitor mecanic
    el te va duce la destinaţia pe meningea ta scrisă
    desigur tu mergi pe sub casele cu şorţuri ca brutărese
    dar altcineva întoarce arcul din pupilele tale
    zgomotele îţi ling tâmplele arterele
    vânzătoarea îţi întinde gazeta de dimineaţă
    o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta”
    🙂
    Plus să imaginea e superbă! 🙂

    Apreciază

Gîndul tău

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.