De var și humă

o să vină vremea cînd dezinfectați cu var și dați cu humă vom cere voie să intrăm în cetăți vom cere voie să ne urcăm în bărci și ei copacii se vor opinti-n porți și ei peștii ne vor scufunda vîslele și atunci o să vină vremea când va trebui să ne bazăm pe cuvinteContinuă lectura „De var și humă”

De ceva vreme

de ceva vreme ți-ai întors timpul cu susu-n jos de pildă ora patru a dimineții îți e ora șaisprezece și invers adică atunci cînd iei un tramvai către Centru crezînd că-i amiază de fapt tu ar trebui să dormi și nu să le dai porumbeilor pîine în Piața Sfatului și din pricina asta de cevaContinuă lectura „De ceva vreme”

Îmi iau izoleta și mă car

uite mi-am descoperit un nou talent: dimineața-mi pun cu dexteritate masca introvertit cum mă știu îmi vine mănușă distanțarea socială de pe celălalt trotuar știu chiar să-ți fac cu mîna tu stai acasă biletul de tramvai nu mai trebuie să-l compostez pot merge și pe linia continuă dacă vreau copacii-mi alocă oxigen cît pentru orașulContinuă lectura „Îmi iau izoleta și mă car”

Buletin de știri

Deces 133: Femeie, 62 ani, jud Ialomița, Comorbidități:… Deces 132: Bărbat, 58 ani, jud Suceava, Comorbidități:… Deces 131: Bărbat, 67 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 130: Femeie, 63 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 129: Bărbat, 62 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 128… Deces 127… Deces 126… Etc. Și era o vreme înContinuă lectura „Buletin de știri”

Sevrajul de viață

Îmi vreau viața înapoi. O zic nu atît din pricina izolării față de… „exterior”, cît dinspre izolarea față de mine însumi, așa cum mă știam, cum eram obișnuit cu mine. Încet, încet mă cuprinde acel sevraj, ca din suprimarea unei dependențe, sevrajul de… viața mea, așa cum o știam, așa cum îmi curgea prin vene.Continuă lectura „Sevrajul de viață”

A dat strechea-n caii mei!

De aseară, de cînd am descoperit această variantă a vestitului cîntec al bardului Vîsoţki, îl tot ascult… și-l tot ascult. Și-l copiez și aici. Cred că sufletul lui Vladimir a dat iama, într-o zi, un pic, în sufletul acestor femei, altfel nu ar avea cum să cînte și să sune așa! Și-l tot ascult, căContinuă lectura „A dat strechea-n caii mei!”

Nasturele

ca un exist e seară și dimineață iară și amiaza dintre ele cît un nasture fără ață suspendat ca un koala într-un eucalipt. nici nu știu cu ce se articulează asta, cu amiaza, cu nasturele… nici nu știi tu, a fost, n-a fost, ca o duminică fără sîmbătă, viața, ca un exist? ce-ți pasă, nuContinuă lectura „Nasturele”