De var și humă

o să vină vremea cînd dezinfectați cu var și dați cu humă vom cere voie să intrăm în cetăți vom cere voie să ne urcăm în bărci și ei copacii se vor opinti-n porți și ei peștii ne vor scufunda vîslele și atunci o să vină vremea când va trebui să ne bazăm pe cuvinteContinuă lectura „De var și humă”

De ceva vreme

de ceva vreme ți-ai întors timpul cu susu-n jos de pildă ora patru a dimineții îți e ora șaisprezece și invers adică atunci cînd iei un tramvai către Centru crezînd că-i amiază de fapt tu ar trebui să dormi și nu să le dai porumbeilor pîine în Piața Sfatului și din pricina asta de cevaContinuă lectura „De ceva vreme”

Îmi iau izoleta și mă car

uite mi-am descoperit un nou talent: dimineața-mi pun cu dexteritate masca introvertit cum mă știu îmi vine mănușă distanțarea socială de pe celălalt trotuar știu chiar să-ți fac cu mîna tu stai acasă biletul de tramvai nu mai trebuie să-l compostez pot merge și pe linia continuă dacă vreau copacii-mi alocă oxigen cît pentru orașulContinuă lectura „Îmi iau izoleta și mă car”

Buletin de știri

Deces 133: Femeie, 62 ani, jud Ialomița, Comorbidități:… Deces 132: Bărbat, 58 ani, jud Suceava, Comorbidități:… Deces 131: Bărbat, 67 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 130: Femeie, 63 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 129: Bărbat, 62 ani, jud Suceava, fără comorbidități, Deces 128… Deces 127… Deces 126… Etc. Și era o vreme înContinuă lectura „Buletin de știri”

Nasturele

ca un exist e seară și dimineață iară și amiaza dintre ele cît un nasture fără ață suspendat ca un koala într-un eucalipt. nici nu știu cu ce se articulează asta, cu amiaza, cu nasturele… nici nu știi tu, a fost, n-a fost, ca o duminică fără sîmbătă, viața, ca un exist? ce-ți pasă, nuContinuă lectura „Nasturele”

Atît de singur

cît de singur poți fi omule singur? singur cît copacul de hîrtie singur cît gîndacul de bucătărie singur cît sufletul pus la uscat într-un vîrf de trestie cît reducerea la număr a zilelor singur cît Jimi Hendrix singur cît o rimă pusă unui sărut singur cît treapta care într-o zi doar se coboară și atît.Continuă lectura „Atît de singur”

Ce aroganță!

lucrurile-ți par tot mai grele, timpul tot mai ușor. ce aroganță să mai cari cu cobilița, încă, pe o parte zilele și pe alta nopțile, jumate vin-jumate apă, o juma’ de veac întreg din care-a mai rămas… puțin.

Deduc resturi

pe măsură ce trece, timpul se duce tot mai repede. recunosc așadar, în sfîrșit, rostul dimineților, amiezilor și al serilor acelea, rostul privirilor albastre și al atingerilor oranj, acum înțeapă dorul de verde și dorul de sărut și dorul de aripă de pescăruș respirîndă fără să obosească și trece și teiubescul de mare și lungaContinuă lectura „Deduc resturi”

Carul de stele al altora

osînda fiecărei zile, condamnarea clipelor la biciul tot mai scurt al minutelor, tot mai șfichiuitor? la ce bun să-ți faci din fiecare noapte așteptare a execuției, amînată de meșterul călău cu încă o zi, cu încă o zi de ore tot mai scurte? știi… bagajul c-o aripă e ușor, strada-ți are încă scurtăturile copilăriei, izvorulContinuă lectura „Carul de stele al altora”

O lume normală

O să o vină o vreme cînd vei zice în jur că ai trăit într-o lume normală și nimeni nu va pricepe ce vrei să spui, cînd o să le arăți gutuia din geam, hîrtia scrisă cu cerneală, cînd o să le spui de o boala nesofisticată, de o zăpadă înaltă cît casa, de oContinuă lectura „O lume normală”

Ce toamnă!

Niciodată toamna nu fu mai toamnă, parcă să ne sature de pămîntul putred, de jilava frunză, să ne-nvețe cu frica de umbră, cu neviața. Ce soare, ce păsări buimace ne moțăie pe umeri, ce tei ni se reazemă de aer în cădere. Nicicînd un dor mai lent de vară, o mai lungă desfrunzire, ca șiContinuă lectura „Ce toamnă!”