Nişe. Viaţa ne este băgată în nişe. În sau spre ceva… „abscons”. La fiecare pas întîlnesc emfaza nişelor: „Las’ că nu pricepi tu, aici e o chestie de nişă! Nu-ţi băga nasu’!” O nu, nu-mi bag nasul în nişele voastre! Ştiu, regula numărul 1 a nişelor e să nu fie inoportunate. Aşa că mă sustrag, mă feresc de nişe, fac zig-zag printre ele ca printre melcii întinşi pe trotuar după o noapte ploioasă. A şi B comunică- special! – într-o nişă, C şi D procreează în altă nişă, E şi F au un umor de nişă, G şi H construiesc băşcălia de nişă, I şi J arhitecturizează ceva într-o nişă, K şi L sunt stilişti într-o nişă verde, M şi N scriu o poezie profundă, de nişă, O şi P au bloguri de nişă… X şi Y supravieţuiesc pe buza unei nişe! Şi să fim clari, nu merge să stai cu fundu-n două nişe fără riscul de a fi excomunicat, exilat! Unde-s drumurile, cerul, zidurile, cîmpiile alea fără nişe? Nu mai zic nimic fiindcă devin nostalgic şi asta poate să mă… scoată suspect! Da’ staţi un pic, dacă-mi trag şi eu o… nostalgie de nişă şi mă declar, kotlerian, nişat?! Sau o nişă de nostalgie? Sau o nişă nostalgică? 🙂
Servus, Blogolume!
Toate cele bune!
P.S. – Însoţită de o muzichie de nişă.
Genunchiul Lumii 