Corecturi… necesare. Fără erată

Crochiuri Cotidiene, Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte, Şi totuşi...

Gînd de o zi: Măsurători… Aţi observat? Toată lumea măsoară, toţi cîntăresc orice. Ba mai bine spus, toţi cîntărim şi măsurăm. Apoi comparăm cu unităţile de măsură „date”, trasate după chipul şi asemănarea noastră or a… frustrărilor noastre. De la timp pînă la gramul de mălai, milimetrul de ţigară, centima de cuvînt sau micronul de suflet… Măsurăm performanţa şi judecăm nonperformanţa, cîntărim inteligenţa şi punem metrul de croitorie pe virtute. Punem rigla şi băgăm la dosar munca, şcolile, casele şi familiile. Luăm la ochi suferinţa şi punem urechea pe umilinţă. Cu fervoare şi în viteza unui tribunal infernal, care lucrează pe bandă rulantă întindem şi ne întindem în nenumărate paturi ale lui Procust aliniate în stradă. După sculele (de măsurat sau cîntărit), primite sau dobîndite, unii suntem mai măsuraţi decît alţii sau noi măsurăm şi cîntărim mai… mult decît ceilalţi. Şi cînd ceva nu corespunde „standardelor”, noi sau alţii, „ceilalţi”, punem securea la treabă şi îndeplinim necesara corectură… Unora li se măsoară, li se cîntăreşte viaţa. Fără drept de erată.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 😉