Alt vodevil. Cu Stolo, Boc şi Băsescu

Atunci cînd a fost nominalizat de Traian Băsescu, în 10 decembrie, Stolojan zicea cam aşa: „Doresc sa multumesc presedintelui tarii pentru increderea pe care mi-a acordat-o prin desemnarea in calitatea de prim-ministru (…) Misiunea mea in urmatoarele zece zile este clara: voi colabora cu reprezentantii PD-L, PSD si cu cei ai UDMR pentru a realiza programul de guvernare, in noile conditii care exista in Romania la ora actuala, in conditiile crizei si a recesiunii economice din tarile dezvoltate… „. Acum s-a răzgîndit. Din nou. Motivul invocat: vrea să lase locul tinerilor. Zvonistica: nepotrivire de caracter cu PSD-ul…  Nici nu mai contează motivele! În tot cazul, labilitatea lui Stolojan dă şi măsura seriozităţii clasei politice care l-a propulsat pînă aici. Iar Băsescu are şi el deja o nouă problemă de credibilitate, mai ales faţă de PSD. Despre credibilitatea lui Stolo nu are sens să mai vorbim… chiar dacă va prinde un oscior călduţ în stat. Pesediştii sigur jubilează acum. Se prefigurează „soluţia Boc”… Tot de rîsu’-plînsu’ şi tot în detrimentul candidatului nr.1 la prezidenţialele viitoare… Asta e tot ce puteţi, băieţi? Doar cîte un vodevil, pe ici pe colo? Sunt tot mai convins că pierdem vremea  abordînd subiectul într-o notă serioasă…  Este clar, alt motiv de curs rîuri de cerneală şi de ore de dezbateri televizate…  Şi uite cum ţara noastră „are treabă”!

P.S. – E Boc…  Să nu fie, pînă la urmă, Stoloboc! 🙂

Tăria Sărbătorilor din noi

hpim6843Suntem asaltaţi deja de frînturi de tradiţii de Crăciun şi de reclame de sezon. Pe media aceste semne premergătoare Sărbătorilor, de înţeles ca marketing, nu aduc însă cu adevărat şi Sărbătorile mai aproape. Cu toate astea ele reuşesc să stimuleze apetitul încă departe de a fi potolit de ceva (de criză…) al românilor de a se arunca în febra cumpărăturilor. În sfârşitul ăsta de săptămână supermarketurile au fost luate cu asalt, cu greu puteai răzbate spre casă cu coşul tău de cumpărături. Însă acesta este, după mine, doar un simulacru de Sărbători, pentru prea mulţi dintre noi. Nici faptul că te agiţi să prinzi un loc la un restaurant de fiţe sau să găseşti bilete de avion pentru Viena nu fac în aşa fel încât Crăciunul să intre în casa ta… Probabil toată această agitaţie se va stinge la fel cum a venit după nopţile de… chef ce vor urma… Cred că am pierdut, fiecare din noi, esenţa Sărbătorilor şi o confundăm cu nişte beţii şi falsa generozitate de a împărţi nişte cadouri. Mi-e dor de emoţia liniştită a Crăciunului cînd „acasă”, nerăbdarea de a fi împreună,  în primul rînd, era sinonim cu sărbătoarea, o sărbătoare nepervertită de reclame şi de trenduri… Înţelegi şi recuperezi Sărbătorile însă, cînd îţi dai seama cît de mult contează ele atunci cînd nu mai are importanţă dacă cumperi ce vrei, cînd nu nu are nicio valoare dacă ai locul rezervat la restaurant, fiindcă aceste gesturi sunt prea mici în faţa altor provocări ce ţin de apropierea celor de lîngă tine, sau de lipsa ei, ori de alte încercări grele şi nopţi albe care încearcă tăria Sărbătorilor tale, în chiar vremea lor… şi te redefinesc. Sau o pot face…

PS. – Acum două seri am ridicat bradul nostru de Crăciun. Cu ajutorul Inuţei, da, Sărbătorile ne-au intrat deja în casă. Nerăbdarea ei este magică în fiecare an, orice ar fi. Şi acoperă totul mereu ca o primă zăpadă. Şi aşa va rămîne, simt, multă vreme de acum încolo. Cît noroc să spun asta! 🙂